Mozaic – Metoda grupurilor interdependente – presupune următorii pași:

  1. Formarea grupurilor eterogene (”grupuri mamă”).
  2. Prezentarea temei și împărțirea acesteia în subteme.
  3. Formarea ”grupurilor de experți”, prezentarea instrucțiunilor și clarificarea sarcinilor.
  4. Studierea materialului în grupurile de experți și pregătirea răspunsurilor pentru colegii din grupul inițial (grupul ”mamă”)
  5. Refacerea grupurilor inițiale și prezentarea răspunsurilor ”experților” pentru întreaga echipă (experții ”predau” coechipierilor).
  6. Testarea individuală.
  7. Evaluarea rezulatelor echipelor.
  8. Aprecierea muncii în echipe și recunoașterea meritelor acestora.

La aplicarea acestei metode se vor respecta următoarele etape și condiții:

  • Se formează grupuri eterogene de 3 – 4 elevi. Cadrul didactic prezintă o anumită temă și o împarte în subteme.
  • Fiecare elev devine expert într-un anumit aspect al temei, astfel încît fiecare membru al grupului aprofundează un subiect concret.
  • Este recomandabil să existe cîte un elev- expert ”de rezervă”, astfel încît, dacă vreunul dintre elevi lipsește, să nu rămînă descoperită nici o subtemă. După ce studiază individual subtemele, membrii diferitelor echipe care se ocupă de aceleași subteme se întîlnesc în grupuri de experți pentru a discuta ceea ce au citit și descoperit. Acești ”specialiști” în anumite subiecte se reunesc, dezbat ceea ce au aflat și stabilesc modalitățile de transmitere a informațiilor celorlalți membri ai grupului lor.
  • Apoi, elevii se întorc la echipele lor inițiale, pentru a preda coechipierilor ceea ce au învățat.
  • Cooperarea se stabilește prin faptul că elevii pot să învețe nu doar informîndu-se singuri, ci ascultînd cu atenție ceea ce expun colegii lor de grup. Copiii se străduiesc să-i învețe pe ceilalți, ocazie cu care își consolidează propriile cunoștințe. De asemeni, receptează informațiile transmise de colegii lor, experți în alte subteme.
  • Fiecăruia îi sunt adresate întrebări din întregul material. ”Predarea” pe care o oferă experții, ca și demersurile de conectare a informațiilor prezentate de fiecare facilitază și stimulează interdependența.
  • Sarcina comună nu poate fi realizată decît dacă fiecare își îndeplinește ”subsarcina”, ceea ce creează condițiile cooperării între copii. Deoarece contribuția fiecăruia este esențială pentru reușita grupului, se întărește coeziunea echipei și se reduce riscul apariției unor ierarhii în cadrul grupului.
  • Satisfacția personală a fiecărui elev crește, deoarece și ceilalți colegi sunt dependenți de informațiile pe care le oferă.
Advertisements