https://www.google.md/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&docid=ddMWoQ4fSSclSM&tbnid=62HmjCKIhzypWM:&ved=0CAUQjB0&url=http%3A%2F%2Fwww.mixdecultura.ro%2F2013%2F05%2Fdoctrina-lui-zalmoxis%2Fcultul-lui-zalmoxis-si-civilizatia-geto-dacica%2F&ei=VtUqU8ehELCr0gXCt4DQDg&bvm=bv.62922401,d.bGE&psig=AFQjCNFpkRiSvBqsxmBEhQd-kzgD6uW70Q&ust=1395402419548911
mixdecultura.ro

Ambele religii: a dacilor cat si a romanilor erau de mult apuse cand si-a deschis calea in veacurile IV-VI crestinismul in Dacia si de altfel, nici una, nici alta nu fusesera mai mult decat o lege impusa de sus, fara radacini si nu o realitate pentru constiinte. Religia lui Zamolxis fusese credinta aristrocratiei dacice si stinsa odata cu caderea ei, religia capitoliului roman era religia statului, a imparatului, a autoritatilor, religie oficiala prin excelenta, care se retrasese peste Dunare cu legiunile si administratia Imperiului.

Trebuie sa admitem ca inca din preistorie poporul avea credintele lui, care nu alcatuiau un sistem filosofic sau o mitologie inchegata, ci obiceiuri adesea pur locale de datini in legatura cu calendarul agricol si pastoresc, care tin mai mult de folclor si de magie, decat de religie. Aceste credinte s-au mentinut in popor si sub conducerea dacilor si sub cea romana, dovada pastrarea micilor statuete de pamant ale zeilor locali si a amuletelor aparatoare pe nenorociri. Ele au ramas singura credinta dupa caderea Imperiului si pana in vremea venirii ucenicilor lui Hristos. Credinta folclorica s-a pastrat si dupa aceea. Istoria noastra n-a vazut o dramatica dezradacinare a vechilor zei si pastrarea paganismului popular cu unele adaptari la crestinism, pana aproape de zilele noastre. Religia pagana populara romaneasca se trage din preistorie, de ex.: ingroparea papusii de lut, Caloianul, asemenea idolilor de paman preistorice. Si azi avem jertfa cocosilor albi la inmormantare. Serbarea naturii cu copii imbracati in frunze verzi, ca in cultele panteiste, jocul ritual in jurul focului si altele sant ramasitele acestui cult popular pagan, impartasit si de alte popoare.

Atunci cand s-a infaptuit raspandirea crestinismului, el era acelasi pe tot cuprinsul Imperiului Roman, mai tarziu se va ajunge la deosebirile cunoscute intre Bisericile de Apus si de Rasarit. Crestinarea stramosilor nostri  s-a facut de la om la om, faurindu-se pe loc termenii potriviti pentru exprimarea noilor notiuni de credinta. De aceea noi nu aveam termeni ca: Deus(Dumnezeu), creator mundi(facatorul lumii), ecclesia(biserica), tides(credinta), oratio(rugaciune), pater(tata, parinte), incarnatio(inviere), remissio(iertare), regnum Dei(imparatia lui Dumnezeu) etc., ci termenii mentionati mai sus, sau formati din cadrul “romanitatii dunarene” sau in spatiul  carpato-balcanic sau daco-moesic de catre populatia de limba latina de aici.

Desi bogata  in ce priveste notiunile de baza ale credintei, terminologia crestina de origine latina este mai saraca in privinta organizarii Bisericii si cultului ei, ceea ce ne duce la concluzia ca nu exista o administratie bisericeasca rudimentara. Anumiti termeni crestini de origine greceasca au intrat in limba noastra inca din secolele II- VI, prin mijlocirea unor organizatii bisericesti aflata in spatiul numit al “romanitatii dunarene”, asa cum erau episcopiile din Tomis si de pe malul drept al Dunarii (din Iugoslavia si Bulgaria de azi) si prin asa numitii “heripiscopi”, care activau si in nordul Dunarii, in Dacia propriu-zisa. Desi majoritatea acestor episcopii si slujitori isi foloseau limba latina in cult, totusi au preluat o serie de cuvinte grecesti, cum s-a intamplat in intreaga Biserica crestina.

Deci terminologia crestina in romaneste arunca mai multa lumina asupra originilor crestinismului nostru. Notiunile de temelie ale crestinismului sunt redate in rimba romana prin cuvinte de origine latina. Cercetand aceste cuvinte putem constata ca unele din ele au fost preluate din lumea romana pagana, dar au primit un sens nou, al credintei crestine.

Mi-au atras atentia cateva cuvinte, care au pastrat si acele practici pagane.

De origine latina este cuvantul colinda( cu variantele carinda, corinda), provenit din etimonul popular colendae (cult, calendar) prima zi a lunii la romani ( de aici si calendar sau carindar). Calendele din ianuarie, deci de la inceputul anului (mutat de la 1 martie la 1 ianuarie de la Calius Iulius Caesar) se sarbatoreau cu cantari, urari si petreceri, pe care crestinismul nu le-a putut inlatura, ci le-a adoptat si le-a dat un caracter crestin. Asa au aparut “colindele” crestine, ca semn al bucuriei pentru marile sarbatori ale Nasterii si Botezului Domnului.

Colindele aveau o funcțiune rituală, anume aceea de urare pentru fertilitate, rodire și belșug. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar (adică de venirea primăverii), fie de sfârșitul său (toamna, la culegerea recoltei). Pe de altă parte, un scop des întâlnit al colindelor era acela de alungare a spiritelor rele și de reîntâlnire cu cei plecați pe tărâmul celălalt. În acest sens, ele moștenesc funcțiunea sărbătorilor păgâne ale SaturnaliilorCalendelor lui Ianuarie și a Dies natalia Solis Invicti.  In prezent dupa cum s-a mentionat mai sus, ulterior obiceiul a fost crestinizat, textele colindelor fiind adaptate unui continut biblic. Dar s-au pastrat alte vechi obiceiuri de Craciun: • Femeile pun un ban de metal şi o nucă în apa de spălat, spre a fi în anul ce vine mai frumoase şi bogate.
• Cu o zi înainte de Crăciun se pune o potcoavă într-o căldare cu apă. Stăpânul casei bea primul, apoi o dă vitelor, ca să fie tari ca fierul.
• Păstorii pun sub pragul casei un drob de sare învelit, lăsându-l până la „alesul oilor“, în luna aprilie, când drobul este scos, măcinat şi amestecat cu tărâţe şi dat ca hrană turmei, să sporească.
• În noaptea de Ajun se face priveghi, iar pe masă este aşezat un colac cu un cuţit înfipt în el. Surse: http://www.decolinda.ro/

traditiidinromania.ro
traditiidinromania.ro

Floriile (forma veche populara flurii) poarta numele unei sarbatori pagane de primavara, Floralia (in latina vulgara Florilia), adica sarbatoarea zeitei Flora sau a florilor, care se praznuia primavara, fiind apropiata ca data de Intrarea Manutitorului in Ierusalim. In Cazania lui Varlaaam, in Didahiile lui Antim Ivireanul si chiar la unele editii vechi ale cartilor de slujba apare sub forma: Duminica florilor. In Apus sunt termeni diferiti: Dimanche des Rameaux (franc., popular paques fleuries), Domenica delle Palme (ital.) etc.

Azi, sărbătoarea comemorează un eveniment menționat de către toate cele patru evanghelii (Marcu 11:1–11, Matei 21:1–11, Luca 19:28–44, Ioan 12:12–19): intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim în zilele dinaintea patimilor. Sa vedem ce alte traditii pagane se mai practica de Florii:

In Duminica Floriilor, in bisericile ortodoxe, se binecuvinteaza ramurile de salcie. In popor exista credinta ca salcia are puteri miraculoase: alunga duhurile necurate, iar animalele si pamanturile sunt ferite de lucrarea duhurilor rele. De aceea nu trebuie sa ne miram daca o mai intalnim atarnata in adaposturile animalelor.  In ajunul Floriilor, in Muntenia si Dobrogea se efectueaza un ceremonial complex, structurat dupa modelul colindelor, dedicat unei zeitati a vegetatiei – Lazarica. Este un obicei practicatnumai de fete. Sursa: http://www.crestinortodox.ro/

16-colacei_0

Rusaliile isi au numele de la vechea sarbatoare pagana Rosalia, zi a pomenirii mortilor, praznuita in timpul primaverii, cand infloreau trandafirii (rosa, in aromana: arusale, in meglenoromana: rusala). Si pentru ca pogorarea Duhului Sfant se pranzuia cam in acelasi timp, crestinii daco-romani i-au atribuit numele derivate din cincizecime (franc. Pentecole, ital. Pentecoste).

De sarbatoarea Rusaliilor apartin o sumedenie de datini, credinte si rituri religioase populare, legate de pomenirea generala a mortilor din sambata precedenta (Sambata mortilor sau Mosii de vara).                              Sursa: http://www.crestinortodox.ro

Si asa cum am facut in aritcolul precedent, sa vedem cateva versete din Sfintele Scripturi in care Dumnezeu ne arata atitudinea sa fata de obiceiurile pagane:

Cartea a doua a macabeilor, Capitolul 1:

17. Întru toate binecuvântat este Dumnezeul nostru, Cel care a dat pierzării pe cei care au făcut fapte păgâneşti.

Capitolul 4:

13. Şi într-acest chip se întărea elenismul şi sporeau obiceiurile celor de alt neam, pentru acea prea mare necurăţie a acestui Iason, păgân şi nu arhiereu.

Tit, capitolul 2:

11. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12. şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13. 13. aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Deci este foarte clar ca crestinismul actual este combinat cu paganatatea. Aceasta sunt niste fundamente istorice dar si privind in jur, ne dam seama de acest lucru. Deasemenea este un fundament Biblic ca Dumnezeu nu accepta aceste practici. De ce sa nu avem o credinta si inchinare corecta si placuta lui Dumnezeu?

Advertisements