Eseu

 

La filozofie

Cu tema: “ Nedesavirsirea – virtute a omului.”

Elev: Marcu C.

     “Omul este o simfonie ce se desavirseste cintindu-se la infinit.” Pare a fi o definitie stranie,dar ceea ce se citeste printre aceste cuvinte are un inteles profund.

      Omul este o fiinta care mereu isi cauta rostul/ scopul vietii sale. Unii il gasesc, insa altii se sting fara a intelege pentru ce au trait. “Omul este o simfonie…” , adica este o lucrare create de cineva, adica de Dumnezeu. “Omul este o simfonie ce se desavireste…” , adica Creatorul a lasat loc pentru completari, pentru evolutie. Dumnezeu nu ne-a creat ideali, el defapt a pus temelia constructiei, iar noi ii redam forma. Unii pot crea o constructie uriasa, care e puternica, care poate fi observata de departe. La umbra acestei constructii se odihnesc milioane, unii se intreaba cum a aparut ea, dar altii pur si simplu savureaza. Unii indivizi nu pot construi nici un etaj pentru constructia sa, ba chiar distrug si baza propusa.
Omul este o fiinta in care necunoscutul respira, pentru om propria existenta constituie o problema pe care el trebuie sa o rezolve.

     “Omul este o sirma intinsa intre animal si Supraom, o coarda peste un abis.” Omul a fost creat de Dumnezeu mai presus de orice animal, prin faptul ca el decide ce doreste sa fie. Daca il aranjeaza conditia de animal el poate sa nu inainteze pe acesta coarda. Insa daca tinde sa ajunga la Supraom el are nevoie de a pasi pe coarda increzut, pentru a nu cadea in abis. Omul poate sa devina nemuritor ca valoare, ca spirit, dar poate deveni un fir de praf care se pierde in nemarginire la bataia vintului.

     Intriga in viata unui om e acesta nedesavirsire, de la ea porneste desfasurarea actiunii unei vieti omenesti, iar puctul culminant e postura in care apare acesta la sfirsit.

Advertisements