Printre ruine

În această dimineaţă am auzit
un truism,
Că tu ar fi trebuit să mă aperi
de infinitism.
La fel cum un tel întăreşte forma
unui corset ,
La fel tu ar trebui să mă menţii
într-un set.
Te rog, să nu cedezi prin înţelepciune
exstazului,
Căci voi deveni doar morgana
universului.
Pămîntul va pierde un înger deja
pierdut.
Am să merg plîngînd, lăsînd în urmă
un gînd neştiut.
Pînă cînd un altul la fel pierdut
mă va ridica.
Atunci am să înţeleg că dragostea
e o euforie.
Am să-nţeleg că gîndirea ţi-a fost afectată
de manie.
Că tu eşti în haine colorate uitînd
de pierderea mea.
Peste un timp scurt va avea loc
abolirea.
Abolirea mea din sufletul şi
inima ta.
Şi atunci aş fi putut trăi
fără tine.
Dar nu aş fi vrut fără tine,
să trăiesc.
Voi îmbrăţişa o groază
De spini,

Şi voi striga
„Trăiesc!!!!!”

Autor necunoscut

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s