În această dimineaţă am auzit
un truism,
Că tu ar fi trebuit să mă aperi
de infinitism.
La fel cum un tel întăreşte forma
unui corset ,
La fel tu ar trebui să mă menţii
într-un set.
Te rog, să nu cedezi prin înţelepciune
exstazului,
Căci voi deveni doar morgana
universului.
Pămîntul va pierde un înger deja
pierdut.
Am să merg plîngînd, lăsînd în urmă
un gînd neştiut.
Pînă cînd un altul la fel pierdut
mă va ridica.
Atunci am să înţeleg că dragostea
e o euforie.
Am să-nţeleg că gîndirea ţi-a fost afectată
de manie.
Că tu eşti în haine colorate uitînd
de pierderea mea.
Peste un timp scurt va avea loc
abolirea.
Abolirea mea din sufletul şi
inima ta.
Şi atunci aş fi putut trăi
fără tine.
Dar nu aş fi vrut fără tine,
să trăiesc.
Voi îmbrăţişa o groază
De spini,

Şi voi striga
„Trăiesc!!!!!”

Autor necunoscut

Advertisements