Fiecare dintre noi are o frumusete exterioara si una launtrica. Dupa parerea mea cautarea frumusetii exterioare „in limitele decentei” , nu este ceva rau. Atunci cind intilnim pe cineva ne impresioneaza in primul rind ceea ce vedem in exterior: infatisarea, chipul etc. Dupa o prima «interactiune» vedem si acea frumusete launtrica vizibila prin atitudini, comportament, gesturi.

Unii se limiteaza doar la aceasta, dar dupa o prima discutie nu putem spune ca cunoastem persoana respectiva. Cunoasterea ar trebui inceputa din interiorul fiintei umane , deaceia cunoasterea necesita timp.

As putea spune ca frumusetea exterioara este efemera sau odata ce o cunosti te dezintereseaza, exista o singura frumusete ce nu trece odata cu trecerea anilor – frumusetea spiritului. Cu toate acestea oamenii in continuare  acorda mai mult timp exteriorului decit fericirii sufletesti. Unii se simt mai inferiori alaturi de persoane imbracate mai bine. Ar trebui sa aiba loc o schimbare in intreaga societate pentru a intelege ca nu mereu exteriorul oglindeste interiorul, ca fiecare suntem o personalitate si ne manifestam prin vestimentatie asa cum dorim, ca nu toti isi permit sa-si procure imbracaminte pompoasa…

O sa inchei cu o maxima spusa de Angel Ganivet : „Frumusetea intelectuala nu inseamna a sti multe, ci a sti ce trebuie, frumusetea sentimentala nu sta in violenta pasiunilor, ci in naturaletea lor, frumusetea plastica nu se afla in perfectiunea exterioara dupa tipuri sculpturale, ci in corcodanta formelor cu purtarea, ce constituie viata proprie a unei femei.”

Advertisements