Paradox

(Un moment de meditaţie cu prozatorul argentinian Ernesto Sabato)

Avem mai multe…


Avem case mai mari, dar familii mai mici; mai multe accesorii, dar mai puţin timp; mai multe funcţii, dar mai puţină minte, şi mai multe cunoştinţe,d ar mai puţină judecată, şi mai mulţi experţi avem şi, totuşi, mai multe probleme, şi mai mulă medicină, dar mai puţină sănătate.
Bem prea mult,f umăm prea mult, ne enervăm prea tare, conducem prea repede, cheltuim prea nesăbuit, rîdem prea puţin.
Ne culcăm prea tîrziu, ne sculăm prea obosiţi.
Citim prea puţin, ne uităm la televizor prea mult şi, ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urîm prea des.

Am învăţat…


Am învăţat cum să ne cîştigăm existenţa, dar nu cum să ne facem o viaţă, şi am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor, şi am ajuns pînă la Lună şi înapoi, dar avem probleme cînd să traversăm strada şi să facem cunoştinţă cu un vecin.
Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu şi pe cel interior.
Am făcut lucruri mari, dar nu mai bune.
Am curăţat aerul dar am poluat solul.
Am descoperit atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre.
Scriem mai mult dar învăţăm mai puţin.
Plănuim mai multe, dar realizăm mai puţine.
Am învăţat să ne grăbim, dar nu şi să aşteptăm.
Am construit mai multe calculatoare, ca să deţină mai multă informaţie, să producă mai multe copii ca niciodată, dar comunicăm din ce în ce mai puţin.

Acestea sunt vremurile…


Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi ale digestiei lente, şi ale oamenilor mari şi caracterelor meschine, şi ale profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem duble venituri, dar mai multe divorţuri, şi casele suint mai frumoase, dar cu tot mai multe cămine destrămate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosinţă, moralitate de doi bani, aventuri de o noapte, corpuri supraponderale şi pastile care îţi aduc orice stare:…de la bucurie-la linişte,…la moarte.
Sunt nişte vremuri care au prea multe în vitrine, dar nimic în interior.Vremuri în care tehnologia îţi poate aduce instantaneu această scrisoare şi în care poţi decide fie să împărtăşeşti acest punc de vedere, fie să ştegri acest mesaj.

Aminteşte-ţi…


Aminteşte-ţi să petreci timpul cu persoanele iubite pentru că ele nu vor fi lîngă tine o eternitate.
Aminteşte-ţi să spui o vorbă bună copilului, care te venerează, pentru că acel copil va creşte curînd şi va pleca de lîngă tine.
Aminteşte-ţi să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de lîngă tine, pentru că aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu inima şi care nu costă nimic.
Aminteşte-ţi să spui „te iubesc” partenerului şi persoanelor, pe care le îndrăgeşti, dar, mai ales, să o spui din inimă.
O sărutare şi o îmbrăţişare vor alina durerea atunci, cînd sunt sincere.
Aminteşte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mînă şi să preţuieşti acel moment, pentru că într-o zi acea personă nu va mai fi lîngă tine.

Fă-ţi timp…


Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp să vorbeşti, fă-ţi timp să împărtăşeşti gîndurile preţioase, pe care le ai.

Advertisements